Am trecut prin copilărie cu picioarele aripi cu tălpile de vânt
ori acoperite de mâlul ploii ce-mi cădea vara pe umeri ce frumoase
erau ploile vara apa curgea repede prin șanțuri de-a lungul uliței
unde mă încăpățânam să învăț să înot până când deveneam ca o
arătare ițită din mlaștini cu noroiul curgând pe mine din creștet până pe tălpi
apoi după ce stătea ploaia făceam plesnitori din noroi pe care
le trânteam de garduri și ele bubuiau ca și cum se trăgea cu tunul prin copilăria mea.

Acum intru în moarte cu pași nesiguri târșiți chircit sub greutatea timpului irosit
ce dor îmi e de copilărie adun țărână în ligheanul cu apă până obțin un noroi vârtos
fac plesnitori le ung cu scuipat apoi le trântesc de mine până plesnesc.