cu dinți de umbră te aștept la marginea durerii
inorogi de ceață sar peste clavecine zornăind
discordant

nu vei ieși nenăscut din îmbrățișarea mea spuneai
la vremea când flăcările spărgeau tăcerea
precum ciutura oglinda apei din coasta mea
iubește-mă până la capătul dragostei
până la începutul lumii
mângâie-mă
ca pe o chitară găsită într-o mansardă
de sfârșit de secol
lovește-mi porțile asediază-mă cu
mâinile tale care frământă luna ca pe o odaliscă
vorbește cu mine cum ai strivi nisipul în îmbrățișarea pescărușilor
și apoi
ai arunca plaja în apa mării

lacrima sunet atârnat de o chitară
când clipește
lunecăm străini unul prin altul