dintre perne și plapumă din Nea Nicu se vedea doar fesul
negru și lunguieț ca un coif de luptă ziceai că e un vodă călare pe pat
paznic la marginile nopților stavilă în calea nălucilor ce bântuiau de-o vreme spitalul
de-a lungul coridoarelor reci străbătute de pași și umbre diforme
deși vorbele lui Nea Nicu erau mai tot timpul neinteligibile
ceva între na-na na-na și na-na-naaa țipate gutural de-a lungul zilei
când ne adunam în jurul lui și ne povestea despre arătările nopții înțelegeam tot
cumva vedeam în juru-i eroii lumii morți cu oasele lor albite de vreme
armata de cărucioare plecată în bejenie cu steaguri poeme cântate de cuci
și el din vârful patului tronând peste toți eroul minune din salonul cinci
Nea Nicu cu fesul coif și ochii plini de lumină


de mai bine de cinci ani își doarme Nea Nicu nopțile în fund rezemat de plapumă și perne
iar noi adormeam liniștiți știindu-l de veghe pe culoarul salonului cinci chiar lângă mine