DELIR




[ XII ]




"Oare cu ce-am greșit, visând în van
Spre raiul lor, desprins dintr-o poveste
Cu soarele divin, ivit de după creste,
Ca să surâdă și copilul năzdrăvan,
Privind îndrăgostit spre cerul roșcovan?!
M-aș duce-acolo - ce dor, îmi este!
Dar nu mai pot - mă sting, fără de veste...
Măcar... să mai visez, privind către tavan..."
Dar eu nu-s el - iar ei, sunt alții -
Oare nu știi?! Sunt doar reflecții, umbre!..
În rest... din marea de iluzii sumbre,
Delirul dinaintea morții, e venin
Și se revarsă cu secile-abnegații
Ce oamenii le-afirmă - n-ar fi chin...




ˆTh3Mirr0r




Din colecția/secțiunea "Nitrat de Argint"