Nu te pot lega corabie la țărmuri;
Se rup parâmele trimise ca pânza de păianjen,
Limpezimea clipei fără punct de sprijin,
Oglindește numai sufletu-mi pe valuri.

Cât aș vrea să fim bucurându-ne,
Inimile noastre ținând încadrate,
Și aș vrea să-mi scot eul ce-l găsesc
Întru o capcană, prins pe sub un cer.

Plesnesc, plesnesc parâmele trimise;
Eu nu te pot lega nicicum la țărmuri
Și muzica din zgomotul de valuri,
Mă leagănă, mă leagănă ca-n vise.
1999?