fără să dea de veste
inima domnului arafat în drum spre servici
a șchiopătat puțin observând moartea mai îndeaproape
și sfatul unui prieten atârnând de tine ca o ghirlandă
pe care s-o arunci în ghearele clipei
jertfă măreață ca inima curată și neprefăcută
care uneori începe să bată un fel de gong
pentru toți pedepsiții din naștere
trăgând din răsputeri galerele speranței
în fond o mințire a sinelui în devălmășie
pentru că în ultimii două mii de ani
niciodată dar absolut niciodată
în această parte de lume NU A FOST BINE
și domnul arafat a înțeles foarte ok
singura soluție viabilă pentru români
e să le pună la dispoziție încă un drum spre moarte
cel mai performant serviciu 112 dotat cu tot felul de mamifere
și de cauciucuri extrase direct din arborele
pentru care indochina a dispărut de pe harta lumii
lăsând în loc mai multe fabrici bolnave după suprarealism
și alte curente literare al căror nume nu poate fi divulgat
îmbarcate de curând pe vaporașele de contrabandă
mai mult sau mai puțin prezidențiale
întrebați-l pe domnu arafat care le este numele
și traseul de pirat din mări piratate
niciodată nu am fost atașat de lucruri ca de ființe
de aceea lucrurile m-au trădat și au vrut să-mi vândă sufletul
niciodată nu am fost atașat de ființe ca de zei
de aceea zeițele și-au atârnat bănuții la gât ca pe spânzurători
niciodată nu am fost atașat de zei ca de renunțarea la sine
de aceea m-am socotit întotdeauna pregătit să renunț
la toate acestea care mi-au crescut până la gleznă
ca niște urzici pentru a mă apăra de șerpi veninoși
în lumea ta
a strigat după mine domnu arafat
insinuant și bănuitor ca după o umbră grea
mai importantă decât mine decât ar putea fi realitate
cresc numai șerpii de casă ai înțelepciunii târzii
lasă-i să te muște să te împroște cu un fel venin
ca și cum te-ar ocroti prietenul tău din copilărie
singurul care și-ar fi dat viața pentru ca tu să fii fericit
o ghilgameș o prietene veșnic o te aud
atât de bine cum urli după mine și nu pot
să-ți răspund înainte ca noaptea să vină