o pereche de teniși rupți și multe drumuri de făcut
Doamne unde mi-e lanterna și de ce se târăște noaptea după mine ca un șarpe
oriunde încerc să fug
ajung la aceeași rădăcină de copac
numai bună pentru plâns
măcar să înflorească
măcar din durerea asta să crească flori de cireș

nici versurile nu mai sunt ce au fost
printre gratiile care mă îmbrățișează se vad doar apăsătoare nuanțe
dacă te întorci mereu în același punct
atunci de ce atâta luptă?

Doamne lipsesc multe și tu știi asta
eu fac tot ce poate face un muritor
nu reușesc să lipesc golurile din fundație și totul se clatină

cutremur.
mă cutremur.