poezii v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ am învățat să supraviețuiesc și așa
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2014-02-24 | |
Sunt un stejar, destinului supus,
cu rădăcini ce dumnezeu le-a pus, in huma cerului de el sfințit, destinul meu se pierde-n infinit - nici asfințit nu am, nici răsărit. Coroana îmi străpunge norii reci, si matura-a pământului poteci, eu umbra dau izvorului de munte, când ciutele vin apa sa-i alinte, si le hrănesc cu frunze-nmugurite. Eu umbra o apun ascuns, spre seara, când simt in duioșie de vioara, un dans bătut ce zguduie pământul, unde băieți si fete-și dau săruturi ce-n mângâiere-si are așternuturi. Mă mai strecor in casele sărace, cu un opaiț ce-n lumina pală zace, si vrea scrisoarea sa-i vorbească, ce tremura-ntr-o mână părintească, asculta, caci nu vede s-o citească. Poruncă vântului rostesc,în șoaptă, să-i spună mamei triste ce așteaptă, ca a vorbit cu dumnezeu prin mine, sa aibă-n lipsa lui grijă de tine, caci el mai face bani o zi si vine.
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate