Sunt sprijinit de singurătate ca de un vis
ucis tăcut în nopți vântoase
privesc în urmă, păsări ibis
pământ străin amestecat cu oase.

Nevoia mea de singurătate ca o virtute
cu margini de hotar șterse de lacrimi
cu trupul frânt sub veșnicele ninsori caste
câmpia mea de gheață și lupii lacomi.

Copacii sunt înveșmântați cu aripi
când vine toamna și ei pleacă
în alte lumi sub alte zări, casapii
și draga mea singurătate seacă.

- linia care desparte sufletul de trup muchie albastră
singurătatea umbra unui suflet sihastru pasărea măiastră