NEGRU




[ XII ]





E dulcea primăvară, cu speranțe verzi
Ce leagănă în vânt copaci... cu brațe moi,
Dar tainic... ea ne legăna... pe amândoi,
Sub cânturi noi, în care tu ades... îți pierzi
Soarele abastru, copacii albi, când arzi...
Speranțele moi... cu vântul de ieri - apoi...
Îți legeni copaci de dor, sub cerul vioi,
Privind către ea... norii galbeni de azi.
Te rog... desprinde-te odat', de mine!..
Zboară degrabă... spre dulcea primăvară -
Iar eu, fără de tine, să port povară,
Sub cânt de păsărele, legănat în vânt
Și copaci cu brațe moi... să mă aline,
Cu negre rădăcini, din lumea ta amară...




ˆTh3Mirr0r




Din colecția/secțiunea "Nitrat de Argint"