de cînd am întors oglinda cu fața la perete a început să mă placă

om bun știu că-i secret dar și capra mea e varză
dacă mă uit atent cred că mi-au crescut mîinile
cred că vine dragostea mi le rupe și mă bate cu ele peste ochi

stai tranchilizant în spatele oglinzii
nu e doar argint vopsit și pînze clandestine de paianjen
în spatele oglinzii e un întreg poem
e tot ce ai presimțit și mai ales subsimțit despre tine

ar fi minunat să se uite după oglindă fiecare să se accepte așa cum e
să se vrea cu bune și rele fiindcă alea bune se pot strica
exact cum alea rele se pot repara
și de aici pornește adevărata prietenie către alții
de la broasca prințului din poveste

îți spun io nebun cu acte în regulă că suntem ilegal de frumoși
și ca să fim modești prin excelență e și cazul om bun
uite avem o rană frumoasă pe frunte și ca să o realizezi mai bine
nu o să punem ketchup pe ea să dea bine în cadru
dar o să rupem buba o dezinfectăm din nou

pe urmă o legăm cu fundiță și ne-o dăruim unii altora ca pe decorații
să ne mîndrim strănepoții cu rănile noastre nenorocite
de veterani de prăpădiți de război