NEGRU




[ VI ]





Sărut de vânt îți scutură petale,
Ades prinzând un dor aprins, nemărginit,
În colțul sufletului tău părăginit,
Cu labirint de șocuri, boli mentale,
Picturi abstracte, sculpturi monumentale -
Și toate zac în trupu-ți ruginit,
Când dor te-apasă - dar ți-a definit
Lumea-ți absentă - cu plăceri banale!
Doar ce privești îndată, către chipul drag
Și-ți trec fiori, visându-te iubind-o,
Căci inima îți tremură-n glissando!..
În neantu-i negru, tu... îmbrățișând-o,
Îți prinzi deodată durerile-n șirag
Și taci. Doar uneori, ți-o vezi, jelind-o...





ˆTh3Mirr0r




Din colecția/secțiunea "Nitrat de Argint"