De vei vrea să fim din nou ca l-anceput
Dă-mi zilele pe care tu ai vrut
Să le primești în dar, când clipa
Se revărsa în doina cea multipla
Pe care am ascultat-o când credeam
Că nu e chip și tot speram
La ea eternitatea clipei de iubire
La viața de din noi, când fără știre
Va mai putea să mai străbată
Acel izvor cândva, secat de apă.
Dă-mi zilele-napoi de poți
Și vei primi în schimb doar liniștite nopți
Dă-mi zilele-napoi în taina lor
Rămâi pe veci un vis rătăcitor.

Asemenea a dispărut, iubirea ce în așternut
A presărat vrajba mâniei
Și-a dispărut simbolul chezășiei
Căci ce a fost, a fost sublim
Dar vine iată încă un chin
Ce face lesne să dispară
Acea floare de cicoare amară.
Dă-mi zilele-napoi de poți
Și vei primi în schimb doar liniștite nopți
Dă-mi zilele-napoi în taina lor
Rămâi pe veci un vis rătăcitor.