poezii
v3
 

Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission Contact | Înscrie-te
poezii poezii poezii poezii poezii
poezii
armana Poezii, Poezie deutsch Poezii, Poezie english Poezii, Poezie espanol Poezii, Poezie francais Poezii, Poezie italiano Poezii, Poezie japanese Poezii, Poezie portugues Poezii, Poezie romana Poezii, Poezie russkaia Poezii, Poezie

Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara

Poezii Romnesti - Romanian Poetry

poezii


 

Texte de acelaşi autor


Traduceri ale acestui text
0

 Comentariile membrilor


print e-mail
Vizionări: 1242 .



Zâmbetul
poezie [ ]

- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - -
de [Bucur Stelian ]

2014-02-03  |     | 



Se încolăcește înaintea ta,
Separat în lumină și în timp.
Îl vezi și cauți frumusețea din tine,
Care se reflectă cumva în el,
Se destramă în mii de gânduri,
Toate de aceeași culoare,
Și lucește.

Nicicând nu vei mai zâmbi
De verdeața unui copac.
De irizările lui în ore târzii.
Nicicând el nu se va mai răsuci
în fața ta.
Și privindu-l și privindu-te pe tine, o știi.

Să aduni momente care se ramifică
asemenea unor ramuri,
Fiecare oră cu arborele ei de senzații
Care se regăsesc în atâtea mișcări intime
Din el și din tine.
Dar nicicând bucuria sau îndoiala
Nu vor mai reflecta formele luminii.
Ele se pierd într-o vastitate
întinzându-se dintotdeauna.

Va mai putea eterna reîntoarcere
a fâlfâitului de aripi
Să dea o formă de zâmbet
Nimicului?
Va mai putea acesta
Să se preschimbe
În două mâini mișcându-se
Sub mii de întrebări?
Când arborele se încolăcește
O singură dată spre lumină.
Iar strălucirea și umbra se joacă
într-un singur timp,
Pe care mereu îl ramifici,
Îl cauți;
Îți întinzi mâinile spre frunze și lobi,
Spre bucuria din luciul mișcărilor tale,
încetineala timpului lor, care
să te-mpresoare.

Și nicicând amintirea aceleiași lumini
Nu ți se va mai deschide sub gene.
Ele ți-au fost date pentru un strop de timp,
unindu-se, și pentru a căuta,
deschizându-se neîncetat;
O picătură din acea
mișcare a trunchiurilor de arbori,
Pe care clipind,
O revezi și o-ncerci.
Cu mintea și ființa,
mereu o alergi.
Nimicul nu va mai zâmbi
niciodată la fel
fără tine.

.  |










 
poezii poezii poezii poezii poezii poezii
poezii
poezii Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. poezii
poezii
poezii  Căutare  Agonia - Ateliere Artistice  

Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net

E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate

Top Site-uri Cultura - Join the Cultural Topsites!