Îmi place viața, îmi place să trăiesc
Iubesc dar viața, trăiesc ca să iubesc
Fie ea floarea, sau ramură de brad
Fie nor de ploaie, sau gând fugind pribeag
Sau amintirea vie, a ceeea ce-n copilărie
Era mai minunat, totul avea alt grad
De a fi perceput, pe scara dragostei spre absolut
Pe scara richter a decenței, pe cea subiectivă a complezenței.
Dar
Îmi place să trăiesc cu tine, îmi place să te iubesc știi bine
Îmi place să glumesc cât ține, îmi place tot ce gândești despre mine.
Dar fiți vă rog atenți, pe-alocuri chiar reticenți
Căci nu vreau să vă rănesc, dar serios glumesc.

E-un joc cu sumă nulă, e mult amalgam pe spatulă
E atmosfera de-nceput de lume, e timpul ce a avut un nume
E patima dusă la extrem, e visul cel hoinar din tren
E contopire de nimic și absolut, e dragoste și chiar mai mult
E univers scăldat în soare, e roua dimineților cu răcoare
E conștiință și chiar e condens, e amalgam de Pământ și Univers.
Dar
Îmi place să trăiesc cu tine, îmi place să te iubesc știi bine
Îmi place să glumesc cât ține, îmi place tot ce gândești despre mine.
Dar fiți vă rog atenți, pe-alocuri chiar reticenți
Căci nu vreau să vă rănesc, dar serios glumesc.