poezii v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ am învățat să supraviețuiesc și așa
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2014-02-01 | |
E adevăr că suflet este și pleacă doar când viața trece
După ce-a stat în hibernare, ieșind arar din al său fald? Și de la ce se-ntâmplă tot și-n urmă lasă corpul rece? Atunci, de ce o fi la toți; doar că sunt vii? De ce-au trup cald?! Și n-are, suflet, greutate? Cum poate singur, el, să zboare? Și de-i așa ușor, cum poate să stea cu trupul la un loc? O fi mister, doar lângă viu, fără materie; o mișcare Ce-ar vrea inertul, în cutremur să-l facă din ghețar un foc?! Oricum și fum de-ar fi, nu poate să iasă dincolo de ceruri, Ca să privim noi neștiutul, crezând că el pe noi ne știe C-avem trimiși, fuioare multe ce ne privesc calde, din geruri Și-i doar o mistică plăcere, de-avea ce noi vrem cum să fie! Deci dac-ar fi minunea dragă, așa cum credem, numai bun, De ce nu mai răspunde-n veci, chiar de chemată-i, de-i în aștrii Și lasă răul în neștire de cap să-și facă, căpcăun, Pe noi, pierduți corpul de suflet, de vii... Sărmanii de sihaștrii? 15.02.2012
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate