Bunicii și nepoții
aleargă împreună
fiecare bucurându-se
în felul lui:
cei mari
de ultimii ani ai vieții,
cei mici
de primi anii ai copilăriei.

Cerul,
martorul acestui joc,
prepară din nori
vată pe băț,
din razele lunii acadele,
din soare
căldură sufletească.

Este bucuria lor
nimeni nu o poate deranja
nici măcar
acel bătrân
ce-și plânge ziua de mâine
primind în schimb
un proces-verbal
încheiat între el
și Dumnezeu.

Privirea-i obosită
urmărește jocul
este curios
dacă totul va fi bine
dacă cele două generatii
se înțeleg
vrea să vadă finalul.

Are timp,
nu se grabește,
azilul se închide mai pe seară,
este singur
pruncul fiind plecat,
de mult,
în lume.