ceara se prelinge pe degete
șira spinării este moale ca o curbă la dreapta
și buzele
precum copiii se duc la școala cu ferestre de nisip
prin care se citește marea
flacăra se prelinge peste ochii afumați
ca un taxi cu care crezi că poți ieși dintre coastele care
nu te mai încap
pe sârma cu vrăbiile albe care nu-și mai aduc aminte
de prima zăpadă căzută pe sânul iubitei
e-atât de pustiu
încât se aud păcatele sărutându-se unul cu altul
ceara se prelinge peste ceară
unindu-și bocetul până la ultima vertebră
flacăra se prelinge peste flacără
precum ceasul al doisprezecelea peste ora a douăsprezecea
oamenii se preling peste oameni
înfundându-și gândurile strălucitoare în buzunarul
îngerului

și pe cele negre în fiecare fisură din flacăra aceasta
trecătoare