Dumnezeu, Supremul Tată,
Este AtotÈ›iitorul, Trinitate nesecată.
Lumina lumii ne este,
Implorându-l, ne-ocroteste,
Cerul, pământul şi omul,
A Lui Creație este.
Tainic ne-a lăsat nespus,
Absolută, ideală.. Ambrozie! Har de sus!

Ambrozie delicată,
Magie neestimată,
Băută, dar si mâncată,
Reîncarcă cu credinÈ›ă,
Orice creştină fiinÈ›ă,
Zbuciumarea alungându-i,
Inima-nfrumusețându-i,
Energia împrospătându-i.

Tămăduire ne dă, tonica Ambrozie,
Ochii, dar şi inima, deschidem spre Duhul Sfânt,
Numai către Creatorul, Tată-n Cer si pe pământ,
Idealul insuflat, omului ce-i botezat.
Fiul Cel Nepilduit, Ambrozie a dăruit,
Iertând pâna la sublim,
Credincioşilor creştini.
Ăsta-i harul.. ! Cel divin.