BLESTEM




[ V ]




Un cântec de jale se scurge din munte,
Când ploaia revine cu lacrimi ascunse
Furând pe neștire, din patimi aprinse,
Descântec, sub banale pietre cărunte
Ce plâng prin canale, cu astre mărunte
Și-a cerului punte - inimi desprinse,
Să cânte pământului, rugile stinse,
Cu lacrimi mărunte,izvoare de munte;
Mare taină, se răsfrânge în zare,
Sub cântec de lebădă, frânt către nori,
Din searbădă lume, aprinsă-n culori!
Vai! Pietre se sting - sub ploaie, se frâng!
Se prind sub haină de munte-n pierzare -
Și astre se-ating - cu lebăda, plâng!




ˆTh3Mirr0r



Din colecția/secțiunea "Nitrat de Argint"