Te-am întâlnit când rătăceai în noapte,
Erai o tristă fată fără umbră de păcate,
Și palmele s-au cufundat în tine împletite,
Te mângâiau cu pătimașe-alinturi infinite.
Fii umbra mea.

Fii umbra mea cu buze calde, umede, fierbinți,
De rugi splălate-n lacrimi și adânci dorinți,
Primește-mi mâna și îmvelește-ți corpul tău,
Durerea visătoare să-ți oblojesc cu visul meu.
Eu încă sunt.

Eu încă sunt și-am să rămân dar mai departe,
De voi veghea din umbra camerei încă o noapte,
Și de-ai să plângi în somn, visând la altul,
Eu am să-ți schimb din umbră-n leagăn patul
Și-am să te las cu bine.