În viață totul este așezat:
Nașterea e de la Cel de Sus
Moartea e undeva acolo pus
Dar important este a ști, dacă norocul vine întro zi.
A apărut chemarea, cu ea și paloarea
Tensiunea crește, mai mai că pălește
Starea de euforie, pe care o împrumuți și mie.
Timidă dar cu știința vieții, teoretic cel puțin, din foaia cărții
Tu știi ceea ce vrei acum, vrei floarea florilor din drum
Ce-a apărut când nu credeai, că viața are drum în rai
Pe el altarul fericirii, să poți a pune trandafirii
Încât el cel ce îi așteaptă, să știe că ești înțeleaptă
Și că vei face tot ce-i drept, acum la început și-i adept
A tot spera într-o iubire, cum nu a fost, și-i amăgire
De-a crede că mai poți odată, să mai întorci tu a ta soartă.
Iubirea e ceva ciudat, acum ești sigur, mai târziu chiar bulversat
Așa că cel mai bine-a fi, un decalog al inimii a-mpărtăși
Să știm ceea ce ne unește, ce-i ce încă ne deobosește
Ce-am fost și mai ales acum, ce vrem să facem la nou început de drum
Să știm cum este bine pentru noi, să știm ce-nseamnă viața-n doi
Căci doi e cifră pară acum, dar poate fi sfârșit de drum
De nu ai grijă ca la început, principiile să fie un scut
Al sentimentelor și chiar de fapte, ca nimeni și nimic să nu desparte
Și totul să rămână-n armonie, așa cum place orișicui să fie.
Epilog:
Nu decalogu-n sine este important, ci conținutul său fără păcat
Căci cei ce țin la a lor ființă, vor fi feriți de suferință
Iar viața îi va duce apoi, acolo unde-au vrut în doi
La taina cea de tăinuință, în cuget, suflet și credință.