te voi căuta unde zilele s-au ascuns de piatră
la marginea întunericului oglindă
în fiecare cui nebotezat
de lacrima sunetului orb
și-n tăcerile care înclină umbra sub talpă

voi scotoci prin rădăcinile de pe lună
în țipătul din mijlocul pământului
după fiecare punct sau virgulă întoarsă
în ne(căutări) gulerul ros pantoful boțit
și cicatricile din palma rămasă

te voi afla poate
în aerul apei
genunchiul urii
copacul inocent din spatele casei
ceașca de cafea
sau zâmbetul strâmb și melancolic
scris cu cerneală simpatică
pe ea

voi pipăi lumina
pe toate părțile singurătății
și-n streașina poemelor
voi aduna literele în plus la înțeles
să plouă pânză de păianjen
strânsă pe un pumn de vis
...............

de nu vei fi
pe fluturi din coloană
îmi voi desena
neostenit
plânsul...

Ileana Popescu Bâldea