Podul care ne-a simțit prima dată pasul
Zace în descompunere sub maluri.
Doi pescăruși hoinari mimează valsul,
Iar tu te pierzi în miile de valuri.

Calci pe nisip, privești încurcat înapoi,
Lași dâre de amintiri în urma ta.
Ești încercănat și umbli ca un strigoi
Și nu te-aș mai găsi, dacă aș vrea.

Strivești scoica sub tălpile tale aspre,
Sângerezi, iar tot ce vezi e podul.
Nu sunt aici, sunt sus, printre astre,
Și te rog, sub maluri, ține-i tu locul.