Din soare fraged, m-am născut,
Spre dragostea de viață
Și-n nucul umed, am crescut,
Cu iedera-n verdeață;




Vibrez adesea-n zori de zi
Sub glasuri moi de păsărele,
Să tot visez că le-aș iubi
Cu versuri noi, ce trec și ele...




Oftez cu drag, sădind în taină
O lacrimă, pe sub morminte,
Iar la botez, îi prind o haină
Cu patimă și-nvățăminte.




Un veșnic chip al fericirii
Se scurge-n soare fraged
Supus în timp nefericirii
Când plânge-n norul umed




Și lacrimi scurge, cu blândețe
Peste văi, printre câmpii
Cu drag de-și frânge batrânețe
Sub glasuri moi, cu raze vii...




E chipul blând, al fericirii
Prin care mi-am îndrăgostit
Sublima clipă, despărțirii...
Ah, oare... ce-am iubit?!..




ˆTh3Mirr0r