Lumina ta umbrește soarele și raza sa,
E mult mai vie și mai pătimașă decât ea,
De-aceia, când i-apari tăcută-n cale,
De gelozie-apune, risipit în mare
Și-și roade razele de sare.

Apoi, el furișat pe razele de lună,
Îmi intră-n vis să îmi șoptească ,,noapte bună,,
Îmi spune că nu-s singur, tu iubești și vântul
Ce-n adieri atinge și-ți sărută trupul
Și că-ți șoptește versuri ,,mutul,,.

Apoi mă mângâie pe frunte și-mi mai spune
Să am încredere în el, că îmi vrea bine,
El a văzut că briza mării te sărută
Și te vrăjește, apoi în mare te invită
Și dragoste tu faci, de unde-acoperită.

Eu am zâmbit și-am spus ,,Mărite Soare,
Ia-ți raza ta din vis și pleacă la plimbare,
Vântul eu l-am trimis să-i protejeze corpul
De raza ta fierbinte, c-o bântuiai ca prostul,
Și-n mare cu mine-a fost, eu i-am simțit alintul.

Și-apoi eu am sfințit-o cu albul viu al sării,
Bărbatul eu să-i fiu și rege al visării,
Și cufundați în doi, în veșnicia răcoroasă,
Să ne ferim de raza soarelui, mereu geloasă,
Și valurile pun străjeri, iubita mea crăiasă,,.