Pentru că mi-am construit
o imanență din substanța poeziilor
cu esență de spirit inovator
ce sculptează din materia dură
a realității
statuile perene
ale unui poet
ce-și caută desăvârșirea
în spațiile lăuntrice
populate cu eroi, zei și semizei
eludând realul
fisurat în multiple puncte
din care se scurg elucubrațiile

Pentru că am iubit femeia ideală
pe care nu am găsit-o decât în închipuire
transfigurând orgasmul în extaz paroxistic
și cu înfățișarea ei
mi-am vopsit toate fațetele sinelui

Pentru că am pătruns în esoteric
și l-am epurat de mistere transcendentale
coborându-l în teluric

Pretind de la viață o colaborare
să mă ajute să strivesc irealul
să făuresc un falanster
în simbioză cu un elizeu
ce-mi promite imortalitatea.


Râd, când fericirea
se fotografiază cu un eu puber
și în poză ia înfățișarea
unei femei fermecătoare
când poemele personale
se îndrăgostesc de gândurile poetice
și fac dragoste
pe patul alb al foii
când tinerețea
discută cu viitorul
pentru a-l aduce în prezent
și se divide clipă de clipă
cu vârsta îmblânzind perenitatea

Plâng, când nefericirea
se insinuează în stările sufletești
și le transformă structura optimistă
în ceva morbid și pesimist
când plictisul și nerăbdarea
creează un ipohondru
când acvila îmi prinde-n gheare îngerul
când haosul țipă impertinent
și armonia se ascunde-n umbra lui

Între râs și plâns
se mișcă în zig-zag eul liric
îi fac o injecție cu înțelepciune
și vrea să-mi cunoască rațiunea
pentru a întemeia un cenaclu literar.

Când visul diurn
plânge cu lacrimile veșniciei
idealul se acoperă cu umbre
pentru a nu mai vedea
efemeritatea cum joacă în ritmurile oscilante ale vieții

Când nostalgia
surpă regretele
de a nu trăi un trecut sublimat
format din complexități transfigurând existența

Când împrejurările favorabile
de a fi mereu orientat în sus înspre divin
s-au stins arse de spuza neexperienței
iar cele nefavorabile
s-au îmbrăcat în haina tenebrelor
și au început să-mi colinde existența
oscilând între echilibru și imprevizibil

Când misterul lumii
atârnă greu între omoplați

Percep sonoritățile Ființei Unice
ce-și transmigrează materia armoniei
în oamenii ce vibrează la unison
își umplu monadele cu fericire
și le aruncă în spațiile genunilor
pentru a le dizolva.