poezii v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ LaraicaElbaSavașiDrina
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2013-12-21 | |
noi care de atâtea ori te-am așteptat să cazi
să dai falimentul mult visat al spiritului la care nu putem avea acces nici peste o mie de generații când totuși vom fi rude extrasenzoriale noi care am așteptat atât de mult să te ucidem cu un cuțit de argint argentinian dansând tango dansul celor singuri regretând cu lacrimi adevărate de nil faptul că ai plecat dintre noi atât de curând atât de tânăr fără să ne fi luat măcar rămas bun pentru că așa ai dorit tu nu noi prietenii tăi buni trecuți în catastifele falsei inocențe ca și tine de altfel peste care tu ai așternut cu multă căldură mantia înțelepciunii nebunie pentru lumea aceasta căutarea cu înverșunare a adevărului izvorând și din piatră seacă noi cei care neiubindu-te a trebuit să ne recunoaștem învinși în forurile noastre intime ca în forul roman trăgând după fiecare înfrângere înfășurate în jurul grumazurilor basoreliefuri persane la care nu s-a gândit nimeni decât în sictir slăvindu-l pe marele alexandru impunând cu sfială un respect mai venerabil decât al venerabililor venerați în orice lojă masonică-n adormire și-n concupiscență regală pe unde cândva are să treacă AVE CAESAR nimeni nu va înțelege nimica nici doamna-domnișoara vomitând în roșu-vișiniu în sfânta duminecă noi cei care de sfânta duminecă și de sfânta vineri am așteptat ignatul porcilor să ieșim afară pe nisipuri să dansăm ultimul blues al tatălui-moarte de ginsberg împroșcând marea și depărtările cu sângele adevărat ca sufletul neînduplecat al animalelor tinere care nu știu ce înseamnă mila și îndurarea pentru străini nicidecum să-l primească la cină pe fiul lui dumnezeu la despărțirea de CRUCEA MAI ÎNALTÃ DECÂT UNIVERSUL tot ceea ce rămâne din om după moarte nu sunt cuvintele sale care-i pot aduce moartea și chiar învierea tot ceea ce rămâne din om după moarte este crucea uneori mausoleu alteori sărăcăcioasă oricum neinteresantă fără o plăcuță fanariotă noi cei care dansând bluesul tatălui-moarte de ginsberg am murit cu mult înainte ca ginsberg să-și procure prima ghitară să recite atât de patetic tatăl nostru de la ginsberg eu am devenit atât de patetic observând cum înflorește o floare și moare NOI CEI CARE NU AM VISAT NICI UN VIS INFINIT
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate