poezii v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ am învățat să supraviețuiesc și așa
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2013-12-21 | |
Trecut-a vremea noastră, draga mea,
Cu flori în dulcea amintire În care poate noi, eram... cândva... Izvor și soaptă, de iubire; Dar tu, să-mi ierți dezamăgiri, Să uiți pe veci, al meu dezastru - Sunt Eu, ești Tu, sădind iubiri, În cărți, sub cerul de-alabastru. Ori poate nu-i de-ajuns, acum În piept iubirea, să ți-o port, Când însăși lumea mea, e scrum. Cu umbra ta și-n suflet mort?! Mă sting cu drag, sub cerul nopții, Privind adânc, o lună mare Și stele-n prag, eternității, Se frâng în trista depărtare... Dar tu, să-mi ierți dezamăgiri, În ceasul cel din urmă, firii, Când îți sădeam în suflet trandafiri Cu glasul stins, al despărțirii, Că orișiunde-n lumea largă Te strâng adânc, vârâtă-n piept, De nici durerea, n-o să șteargă Un dor flamând, căci te aștept... Ah, tu, să-mi ierți dezamăgiri, Că vorbele-mi, n-au fost deșarte; Să nu mă cerți, nici în priviri, Când sufletul, de trup, mi se desparte - Să nu cunoști nicicând, durerea De-a fi precum o rană vie, Să-ți stingă-n vânt plăcerea De-a ști cum mi-ești tu mie, Că toate ce le sufăr, pentru tine, Cu-o lacrimă sădită-n gând Iar de-o rodi cândva, reține: Ești tot ce am iubit, pe-acest pământ!.. ˆTh3Mirr0r
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate