Priveam sicriul tău de plumb,
Cu umbre frânt de lună rece,
Răzbind prin Univers, pe rând,
Cu frunze scuturate-n vânt
Iubind pustiul greu, flămând,
Sub dor de plumb și lună rece.

"Sunt aici, iubito, lângă tine,
Legați pe veci, pe sub pământ,
Cu umbre-mi stingi, sub mine,
Sărut de plumb, sub drag mormânt;
Nu-ți fie teamă, tu, iubito,
Te-aștern ca frunzele în vânt
Sub luna de aramă, fericito!"

S-a stins o lună sângerie
Amestecată-n umbre reci,
Dar s-a aprins o rană vie
Prin frunzele de pe poteci;
Cu vânt desprind iar amintiri
Privind către sicriu, îndurerat;
"Am să te-aștept cu trandafiri,
La poarta unde m-ai lăsat..."



ˆTh3Mirr0r