aș fi vrut să scriu despre toate lucrurile în care NU EXIȘTI
ținând cont de afirmația lui gianni vattimo
acuzându-mă de a-mi fi trăit viața numai prin simulacru
nu țin morțiș să-i infirm aporiile dreptunghiulare
un careu al marilor jucători care și-au pierdut demnitatea
simulând un fault inexistent nici după un triliard de invenții
ale lui bill gates care a promis postmodernității
un slogan față de care existența în van
pălește și devine transparentă
ca apa vie a morților fenicieni
vei ști că tu ai cucerit totul DIN LUMEA TA
care nu e și a mea este impropriu să te numesc ,,dragul meu’’
chiar dacă mă însoțești SPRE EȘAFOD clipă de clipă
numai aiuritoarea execuție a unui sfânt
intrat peste noapte în calendar
la cererea unanimă a tuturor bisericilor
care au rămas fără de țară și fără credincioși apți
de a vizita în noaptea muzeelor purgatoriul acestei lumi
așteptându-ți încuviințarea dacă drumul le va fi ÎN SUS sau ÎN JOS
direcția de formula unu după care se vor desțăra totuna
punându-și ochelari mai mari decât pot concepe caiii vidului
în care se află scufundat fără costum de scafandru
de o bună bucată de vreme un popor fără identitate
și fără istorie pentru care mă rog la DUMNEZEU să nu fie al meu
orașele lumii dansează break dance
învârtindu-se ca titirezul de la un ceas dezafectat
fiecare piesă reconstituie big bangul pentru
fiecare vizitator care-și ia în primire pământul fără chirie și moare
înecându-se în respirația puiului de cangur din marsupiu
puiul de cangur își urmează congenerii și
și aceștia mor ca miniștrii culturii din patria mea
care n-au auzit de jean-paul sartre refuzând nobelul
coafeze întoarse din spania să-și dea bacalaureatul
după ce au vândut heroină
o lume –ntreagă care și-ar da viața numai pentru tine
ți se –nchină nebunule
până diseară mă voi gândi la o metaforă a bunăstării
deși tu ai cucerit lumea în nici un caz nu tu ești soluția
nu-ți promit marea dar îți promit că voi construi
o fabrică de sare pentru ca bob cu bob
să te scufunzi ca și cum te-aș învinge
și aș inventa o nouă mare moartă
adevărul e negru-căcăniu
nimeni nu ține cu dreptatea săracului
aceasta e culoarea localnicilor patrioți a doamnelor
și domnișoarelor profesoare a celor care infirmă
nevoia de spiritualitate ca de aer a lumii a judecătorilor
a celor morți în exercițiul funcțiunii făcându-și datoria
pentru că niciodată nu au avut timp de micul dejun
a echipei de rugby campioană en-titre a finanțatorului jonny pa
înhămat la o trăsură de aligatori devorându-l
fie vreme bună fie vreme rea dând din zurgălăi
adunând țânțarii și curvele
tu ești un învingător mai mare decât napoleon
ai blasfemiat totul ai spurcat totul și pe toate le-ai smintit
te aștept în marea mea sărată
bob cu bob să-ți dai sufletul deși sfântul antonie cel mare a spus
DEMONII CRED ÎN DUMNEZEU oamenii mai puțin