Te zăresc în stele, așteptând,
În universu-mi rece
Vorbind cu ele, tremurând
Cu luna care trece
Și te iubesc mereu, visând
În noaptea noastră rece
Din universul greu, râzând
Cu luna care trece...




Ah... cum îmi frângi durerea mută,
Stingându-te în universul rece,
Când plângi sub nuc, în alaută,
Iubindu-mă cu luna... care trece...




De ce te stingi în noaptea rece
Lăsându-mă acolo, tremurând,
Vorbind cu luna care trece,
Iubindu-mă mereu, tot așteptând?




Prin crengi îmi scuturi amintiri
Cu suflul tău cel rece -
Prin ape-mi susuri despărțiri
De trandafiri... cu luna... care trece.




Nu te mai văd în stele, surâzând
Soare s-aduci, în universu-mi rece;
Mi te-ai ascuns sub ele, tremurând
Ca frunzele de nuc, cu luna care trece?!
Ah, cât te iubesc, stingându-te, oftând!..
Și dor ți-aduc, sub noaptea noastră rece
Din universul greu, sub ape, surâzând,
Când stăm îmbrățișați, cu luna care trece..



ˆTh3Mirr0r