poporul meu așteaptă crăciunul și nașterea din iesle
știu că oricum m-aș apropia de tine
vei încerca din răsputeri să mă pierzi
ori pentru tine sunt deja pierdut
la mijloc nemaifiind decât o chestiune de timp
o fărâmă de îndobitocire generală suspendată între cer și pământ
mă-ntorceam într-o seară geroasă fără zăpezi
pentru că în moldova
dumnezeul acestui veac de singurătate e negru de supărare
încălzindu-mă la radioul de pe telefonul mobil
cu vocea lui patapievici ușor tăind-o
ca un cuțit neascuțit pe a lui gabriel liiceanu
vorbind despre grefierul inocent al istoriei
fix la ora 0 și 56 făcându-și datoria cu mai multă conștiinciozitate
decât pot corecta eu tezele de la o clasă de viitori spărgători
de turnători de sfert-sfertodocți cu diplomă legată în piele
de rinocer duhnind a mocirlă și a lepră
care l-ar pune pe fugă și pe sfântul vasile cel mare
care dis-de-dimineață m-a întebat
dacă aceasta este lumea în care trăiesc
făcând Voia Domnului i-am spus că DA și brusc
în văzduh au clipit patru îngeri îmbrăcați alb-argintiu
cu privirile albăstrii ca un laser lingvistic
despicând omul bun de omul rău
pomul cunoașterii de copacul fără roadă
care se taie și nu se știe în care foc arzând
cu flăcările mari ale nimicniciei umane
dispare și care este numele imperiului
care a încolțit paisprezece mii de semeni împotriva
câtorva milioane câteva milioane împotriva tuturor
dacă sunt și am rămas singur pe străzi
este pentru că am un gust comun cu ctp
care spunea deunăzi că adoră să se plimbe
prin bucureștiul nocturn și singur ca boul prin beznă
pentru că tu dragă satanael
ai făcut din poporul meu
cea mai întinsă pustietate dintre aproapele meu
urându-l pe aproapele meu ca pe sine însuși
este ora 0 și 59 ai notat totul știi totul
bucură-te și râzi de proștii tăi eterni
mănâncă și dormi liniștit
printre morții preafrumoși ai poporului meu
dus la junghiere