poezii v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ a învăța să dialoghezi cu sine sau cum să faci o breșă într-un zid interior
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2013-12-16 | |
Să naști un copil înseamnă să dai de lucru morții.
Să o ții ocupată. Să-i dai peste mînă. Privesc în ochii fiilor mei prin care văd roți rostogolindu-se prin cîmpuri de lavandă pe care ei le numesc „patrie” și le desenează la școală. Moartea merge rar la școală. Cînd merge la școală, e stingheră și ea ca o fetiță orfană de ziua mamei. Să naști un copil înseamnă să îmbeți moartea cumplit. Dumnezeu rîde în barbă și-i spune: „Ãștia micii o să-ți facă ficații praf!” O fetiță orfană, cu rochiță roșie, prin patria de lavandă, inventează tot felul de roți. „Stai cu mine”, spune ea, întinzîndu-mi o roată de la carul Arhanghelului Gabriel. „Primăvara se nasc mulți pui”, îi spun. Și moartea umblă nebună, cu capul plesnind de durere și cu ficații praf. O năclăiesc ierburile crude și laptele fierbinte din miriade de țîțe. Privesc în ochii fiilor mei și mi-e milă de ea.
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate