poezii v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ a învăța să dialoghezi cu sine sau cum să faci o breșă într-un zid interior
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2013-12-11 | |
un pantof șontâc șontâc
mergea agale peste Prut el se-afunda în ploi și-n gând și nu știa că e al lui al nimănui dar iată că departe în zare din cer se coborî o scară era la fel ca odinioară când el călca când strâmb când tare cu un pantof făcut din stare și ca să vezi perechea lui stătea de vorbă cu-a nu știu cui cu toc înalt cu sânul șui de parcă era a nimănui și-au dat binețe din călcâi ea spânzurată de un cui el căutând adânc sub cui o pată de culoare s-au și unit la întâmplare mergând în doi frumos la vale s-au tot privit s-au tot mirat că ea-i femeie el bărbat și ca pantoful bată-l vina șontâc șontâc cum îl știam a alergat ca apucat că vrea o dezlegare la-mpărat dar împăratul dus de-acasă nu a aflat nicicând de știre el tricota pesemne veste pe care le numea neveste la un alt palat e o poveste tare tristă când o pereche de pantofi lăsată ca-ntr-o zi de post e lesne fără adăpost s-a pus pe plâns când sus când jos cam fără rost și au rămas legați pe viață ea cu-n pantof el cu-o “pantoafă” cu alb și negru la prefață coperta învelită-n scoarță
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate