Ne naștem și ne întrebăm, dar nu de două ori precum ne așteptăm
Dacă ne va fi bine sau rău, de vom avea noroc sau soarta va fi cu al său
Gând purtat peste trecut, prezent și poate chiar mai mult.
Ne întrbăm pe lângă ce am spus, și dacă vom depinde doar la dus
Către firul vieții ce ne poartă, lin la finalul trist ce cu răbdare ne-așteaptă
Cu faptele trecute cum se spune, căci doar el Kant le tot spune pe nume
Că-i aprioriorismul gnoseologic cel primar, dat de Critica rațiunii pure ce stă-n aval
Sau de e apriorismul kantian cel secund dar, cel din câmpul moralei ce doar iar
Va fi amplu el dezbătut, nu doar pe-o față, ci mai mult
Pe vreo trei fețe că doar de, e mult mai mult, profund și e chiar bine
Când ele fețele sunt puse, când la primul colț și când la ușă
Și doar al sorții legământ, decide unde, cum, de ce și când..
La majorat ne-ntrebăm iară, de mai e timp pentru-nvoială
Cu gândul cel ce-i disipat, dar nu în două: normal și cu păcat
Ci chiar în trei, căci ea trilema, ne poartă-n gând doar diadema
Ascezei ce e absolut, în starea firii și mai mult
Această stare de sublim, e-a treia cale, nu-i doar chin
E calea spre ceea ce spune, tot el Immanuel Kant direct pe nume
Căci „două lucruri umplu sufletul cu mereu nouă și crescândă admirație și venerație:
Cerul înstelat deasupra mea și legea morală în mine” sunt vorbele de grație.
Atunci când bătrânețea grea, se lasă lin pe partea cea
Pe care o simți șubrezită, de când nimic nu mai ascultă
De tine cum era odat`, când tânăr fiind te-ai lăudat
Că nu există-n firea firii, decât trilema dulce a a iubirii
De tată-mamă și iubită, de Domnul pentru cei ce încă nu uită
Că nu dilema te clădește, creștin în suflet și-amăgește
Doar ziua când vei dispărea, cu una, două sau cu a treia
Din cele întrebări fără răspuns, pe care încă tu nu ți le-ai pus
A fost blestem, a fost noroc, a fost un pic și de potop
A fost ea viața șugubeața, așa cum tu ți-ai întins ața
A fost dilemă sau mai mult, a fost trilemă și atât
A fost ce fie n-ai fi vrut, a fost destin, nimic mai mult.
Epilog:
Trilema sună dilematic, atunci când timpul ți-e tomnatic
Și poate fi chiar unicat, atunci când ești plin de păcat.
Dar soarta caută să fie, decât o unică poveste, spusă fie
Să fie ea istoria în doi, când doar trilema zace-n eul de din noi.