ai semnat pentru viză
de flotant în inima mea
am acceptat
aveam o cameră goală
ai mobilat-o în timp
cu cele necesare
unui suflet
iubirea ta sticloasă
aerul acela preocupat
capital
confundabil adesea
cu răcoarea clișeistică de toamnă
și lumina revărsată artificial
pe zidurile înecate
în liniște
scriai
în fiecare seară spălăcită
mă simțeam citată
eram în stare
să mă închid în sediul tău cu
gânduri
să deretic
să arunc într-o gaură neagră
cuvintele radioactive

biblioteca
full de sentimente
oricând puteai să deschizi unul
să-l citești

un amurg pervers le-a mistuit
viața
mi se tot împuținează

(3 dec. 2013)