poezii v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ am învățat să supraviețuiesc și așa
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2013-12-05 | |
Port o bucată de adânc în care se prăbușesc bărbați
în mine nu se nimerește nimic. Toată dragostea și-a tras căciulă de lână, adorm într-un pat cu trupuri trase larg peste pături, cu becuri stinse în fiecare închipuire a întunericului. E atât de frig că sângele se ghemuiește în camera lui. Ferestrele vânează anotimpuri, oameni, suflete revenite într-un suspin, la primul sărut plămânii reci încep să-și facă cuib într-un păianjen c-un fir de culoarea amorțelii. Degetele mele tac. Te sorb la sfârșit cu o-nghițitură mică te duc pe canalul amețelii, visăm singuri în aceeași minte de câte ori ne-am iubit cu perdelele trase, și ne vedeau oamenii singuri. Adun așezămintele calde, mâinile calde, cadavrele calde. Totul mai cald decât propria-mi carne în care mă plimb cu dragostea pe furiș să nu-i dea nimeni de urmă. Și merg și merg pe drumul topirii, pe drumul sângelui, pe drumul soarelui cu 1000 de ochi.
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate