Crucile se înmulțesc prin fotosinteză? Întrebă puiul omului
salcia de la poarta cimitirului –
Știi, îmi pare că și ele înfloresc, tomnează și mor, dar
nu le-am văzut încă niciun fruct...
Răspunsul undui cu glas jilav: ce vezi tu nu sunt cruci,
sunt brațele mereu larg deschise ale timpului
cel care ți se pare cuibărit cuminte în ceas, când el, orb,
îmbrățișează ca un tată vitreg viețile, lucrurile
și acestea rodesc doar în neuitarea ta –
Printre sălcii răsări încă un mănunchi de cruci proaspete
mirosind a lapte și mosc
(jumătate de pui de om urcă mai sus decât poate ajunge timpul
cealaltă jumătate coborî prelinsă-n îmbrățișarea moale a țărânii)
un ram se apleacă, atinge fruntea apei