Întunericul se uită pieziș,
vine în salbă de sori, pe furiș...
Nu vă lăsați cuprinși
de forța lui afierosiți,
nu vă lăsați înfricoșați,
de magia lui intimidați...

Menirea ți-e mare,
Lumina inundă de Sus,
în dar, de la Domnul Iisus.

Nici unei culte sau erezii...
nu l-i s-au arătat,
într-o bună zi... în plină zi,
că păcătoșii nu vor mai fi !

In curând,
în vasta grandoare a creației,
din infinitele spații,
va pulsa armonie și iubire,
așa cum ne învață,
stihul cel dulce, din Psaltire.

"Nu dispera, tu, turmă mică,
nu-ți dai seama de al tău rol ?...
Eu sunt iubire, rămâi cu Mine !
în Frumusețea necurmată
în Bucuria netulburată !”
Aceasta a grăit, acum, Vocea Divină !