se poate muri lent din fluturarea rapidă a inimii
asemenea secundei care pătrunde granitul
pentru că nimic din ce este febril
nu poate fi dulce și urlet
numai mutarea ruperii din loc în loc
poate salva măreția noii nașteri din propriul cer
numai dangătul sfâșierii poate netezi timpanele unei alte dimineți

de bună seama plecarea din mine
și dragostea scrisă în jurul ochiului e mijlocul

brusc mi-s ferestrele grele
cu toate locurile libere atârnate
o, cât de mică e tulpina ce îmi mângâie vânătăile
și cum mi se îndoaie steaua
nu mai pot schimba rochia
fără să miros făptura ce pleacă
dându-se văzduhului

atât de multă îmbrățișare mă cheamă într-un număr par


numai vulturii roiesc
iar eu întorc ochii în mine