poezii v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ am învățat să supraviețuiesc și așa
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2013-11-17 | |
Motto: Familia mea și alte animale
...la locul potrivit Odată, niște păsări făr-o doagă - Găini și curci, gâscani mai nătăfleți - Au hotărât, nitam-nisam, s-aleagă Edili peste ogradă, doi ereți. Ce a urmat e lesne de ghicit... Au plâns vreo trei sau patru luni și-apoi, Când alți puiuți din ouă au ieșit, Au angajat o vulpe și-un vulpoi. E prea de tot, veți spune, ăsta minte, Iar eu răspund: priviți la oameni mari, Când își aleg în frunte președinte Sau când trimit la post parlamentari. Vrabia și porumbeii Într-un oraș din țară, pe una din alei, Se agitau întruna vreo zece porumbei, Voind să își împartă-ntre ei un colț de pâine Pe care-l șterpelise o cioară de la câine, Care-l văzu-ntr-o ladă și tocmai îl furase. Dar, croncănind aiurea, cioroiul îl scăpase... Probabil știți tipicul: aruncă boțu-n sus, Sperând să se fărâme și,-n gabarit redus, Atunci când se întoarce și cade la-ntâmplare, O bucățică mică să-nghită fiecare; O vrabie sprințară, venind dintr-un tufiș, Se strecură-n grămadă cu grijă, pe furiș, Luă în cioc bucata și dusă fu cu ea. Din întâmplarea asta avem a învăța Că trebuie în viață să fii organizat, Că-i bine să fii suplu, agil și calculat, Că nu te poți încrede-n vecini, în șefi, supuși, Că-i musai să pui lacăt și ivăre la uși, Că trebuie-ndrăzneală și trebuie să riști, Că nu mărimea-i totul, contează cum te miști, Că lumea e o junglă, că viața e o luptă, Că nimănui nu-i place să stea cu burta suptă, Că e pierdut acela ce are firea blândă, Că-n orice colț și tufă dușmanii stau la pândă, Că unde-s mulți și-atâta, nu-i sigur că-i putere... Și chiar că nu poți face, în mod cinstit, avere. Câinii vagabonzi Odată maidanezii, văzând că-s de ocară, Că oamenii-i atacă, îi strâng și îi omoară, Se hotărâră ca pe-un tăpșan să se adune Și, după ce lătrară în cor o rugăciune, Trecură la dezbateri. „Suntem cu mult prea mulți!” „Ne înmulțim de-a valma, ca oamenii inculți!” „E clar, stimați tovarăși, că trebuie măsuri!” „Să ocolim cățeaua când este în călduri!” „Să punem la cățele centuri de castitate, Oricum, să ne abținem, la dracu, cât se poate!” „E greu cu abținutu’, mai bine mă omor, Dar să privim la oameni, la ce fac dumnealor. Putem găsi, ca dânșii, soluții constructive, Ei folosesc, de pildă, în pat, prezervative”. „Așa-i, baloane de-alea putem lua și noi, Aruncă foarte multe în lada de gunoi!”. Ideea prinse iute. Supuseră la vot Și-unanimitate! Plecară peste tot Și strânseră-ntr-o oră puzderie de gume. Și, mai de bunăvoie, mai contra, mai cu glume, Mai singuri mai cu alții, cu gura sau cu laba, Le potriviră bine cu toții, dar... degeaba: La patrupezi burghiul e ascuțit mai tare, Se găurea scufița la prima apăsare... Morala e că este în toate o măsură, Că nu e înțeleaptă orice adunătură, Iar la mascul organul acela e un brand, Deci nu-l îmbraci de-aiurea cu haine second hand!
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate