De multe ori, mă nasc în dimineață trist,
Din vise gemătoare ce mă cheamă chinuite,
Ce-mi intră noaptea-n suflet pe șoptite
Și dureros mă-ntreabă de pot să mai rezist.

De multe ori, sunt dimineți când nu mă nasc.
În vise înspumate, răsfățate, mă simt viu,
Simt că acolo am să iubesc și mai târziu,
Sfințit de el, voi reuși din nou ca să renasc.

Nu reușesc încă să știu unde aș vrea să fiu,
Dar vreau să îți aplec mândria ochilor aici,
Și înarmat cu un sărut, măi fată să abdici
Și-apoi să mă strecor în tine, să fiu viu.