Iubit-o scoală, cu raza mea îți liberez
Fruntea de pletele argintii,
Ridică-ți trupul și ochii obosiți de vreme,
Ce-n valuri s-au prefăcut în riduri.
Eu sunt plecat de-o viață, n-am reușit să mă alung
Din tine, iubirea mea să-mi scoți,
Și de aici te-am urmărit mereu, în raza soarelui
Ascuns și în lunatice alinturi.
Nu te-am lăsat cu-adevărat cum spui de fiecare dată
Când vii c-o floare să mă cerți,
Și-o pui pe locul meu de veci, nu simți când
Într-un fir de iarbă, eu mă agăț de tine.
De-aici, înduioșat am auzit când melancolic
Ai zis ,,Da,, bărbatului ce în biserică mi te cerea,
Plângeam cu lacrimi transformate-n mii de ploi,
În stânga ta, eu mâna ta i-am dat-o,
Cu tine eu eram când ați avut o fată, tot eu eram
În lacrimile tale când ai avut nepoata,
În ea eu te vedeam pe tine renăscută, era cu frumusețea ta
În inimă și-n minte, măi fato,
Și-n fiecare zâmbet ce vieți-l faci, aici îl simt miraj
Ce buzele îmi umezesc și mă alintă.
Și liniștit, acum fac ordine în cer, că peste un pic
De ani, tu veșnică, voi strange mana ta.