bătaia de inimă este coada unui monstru apus
care încolăcește oala de noapte scaunele
șemineul cuiele ieșite din podea
picăturile de ploaie
iubita întinsă în iarbă

ulucile pline de cearcăne

copacii moi din pădurea udă

aburii ies din toți pereții acoperind trupul fochistului mort undeva între acoperiș și nori acolo unde te doare coloana când îți este dor acolo unde cocoșii de tablă se rotesc ca dervișii

casa își va lua curând zborul
deja toate bibelourile au căzut de la prelungul tremurat
se va smulge încet din rădăcini va presăra în urmă
prin iarbă și pe frunze bulgări de pământ
aflat la fereastră îmi va intra soarele în ochi
în obraji în păr în haine

în pâinea de pe pervaz