trăiam în grotele adânci de roze
și învățasem focul pederost(?)
priveam în flacără ca-n viitorul fost
pereții erau plini de-arhaicele proze


când voi da ochii peste bloc
un diavol va veni în loc
în sufletele celor dragi iubirea
să-mi haiducească amintirea

Curând eu voi muri în grotele de roze
puțini vor scrie despre mine proze
Vreunul poate epitaf
dar ce importă
când eu voi fi doar pulbere și praf