Din puterea cui învățăm libertatea,
să putem fi drepți?

De unde vine lumina,
de pulsează și-n inima pietrei
și o încălzește?

Sinceri, să ne ridicăm deasupra
întregului în care suntem,
să semănăm semințe
în câmpul magic.

Toamnele au miros de struguri
ce sfințesc asfințitul
ca pe o poartă prin care intri
uitând de zăvoare.

Sunt drumuri printre stâncile acestui ținut
sculptate dantelat pe margini
care trec și ne cheamă
dincolo de margini.