poezii v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ a învăța să dialoghezi cu sine sau cum să faci o breșă într-un zid interior
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2013-10-24 | |
nimic nu se compară cu frica pe care o simți când stingi lumina
și când întunericul îți pătrunde în sânge privești ușa dormitorului dâra de lumină ce pâlpâie precum o melodie stupidă voci în partea cealaltă știi că acolo poate fi altceva poate renașterea ta poate o nouă clepsidră ce așteaptă să o întorci ca și cum s-ar deschide o fereastră în cer te gândești că poate fi un vis de rahat cu care te lupți zi de zi în toată casa găsești luminile aprinse pe un birou zărești un bilet pe care scrie surpriză descoperi că ți-a mai rămas doar un pat și o sticlă de whisky pe masa din bucătărie în scrumieră trei chiștoace de kent și un pahar cu urme de ruj cât timp îți ia să admiți ca ai o viață oribilă deja ești un zombi alergi noaptea pe străzi acostezi curve le faci declarații de dragoste le iubești ca pe niște obiecte de unică folosință le notezi numărul de telefon pe un pachet de țigări chemi un taxi să te ducă pe partea cealaltă a umbrei ce simți când bezna te domină dornică să îți bea sângele când își înfige colții ca un lup flămând în carnea ta obosită cum poți să te aperi ce arme ai la îndemână ce cuvinte deștepte vei scoate pe gură în fața juraților la tribunalul suprem al propriei tale înfrângeri cauți prin buzunare un băț de chibrit ai vrea să se facă lumină degeaba ai becul de wolfram deasupra capului tău întrerupătorul este în capătul celălalt un culoar de care ți-e frică pui mâna pe clanță deschizi ușa o trântești de perete cobori scările în fugă în urma ta auzi pași alte voci înjurându-te de mamă de tată de cerul pe care cândva l-ai avut calci pe trotuar îi simți mirosul tare de creolină gudronul ca un șobolan de smoală infect căutând să te muște iar tu ai senzația că nu mai poți să respiri privești cerul căscându-se precum un vagin asfaltul se topește sub picioarele tale acum o săptămână erai într-un bar beai bere & whisky din același pahar erai singur și singurătatea o simțeai sugrumându-te nu aveai forță nu puteai să vorbești la cealaltă masă o curvă acum câtva timp erai invincibil aveai totul erai puternic aproape perfect când cu zece ani în urmă l-ai văzut pe taică-tu prăbușindu-se ți-ai lipit urechea de pieptul lui surprins că nu se aude nimic ai rămas cu imaginea aia maică-ta când ți-a cerut acum câțiva ani o cană cu apă și când te-ai întors cu paharul în mână ai văzut-o stând într-o parte cu privirea spre ușă cu gură deschisă ca și cum ar fi râs râsul pe care nu l-ai auzit și pe care nu îl vei mai auzi niciodată toate astea te macină toate le simți cum te apasă pe burtă ai impresia că ești într-o junglă din păcate nu poți face nimic îți vine să urli cauți o justificare a tot ce se întâmplă ți-e greață simți lehamitea cum dă pe afară și totul nu e decât în mintea ta un ritual dement patologic
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate