Uneori ne minunăm chiar de faptele noastre trecute
Ce sunt cu iz de glumă, sau chiar bine făcute
Pe care ba ni le asumăm, ba uităm chiar că le-am făcut
Până în clipa când vine acel gând de neconceput
Ce nu-ți mai dă nici pace, nici liniștea trecută
Ce-l cauți în străfunduri, dar vrei să se ascundă.
Au trecut anii peste noi, cu gând să ne formeze, chiar și când n-am vrut noi
Părinții au fost alături și parcă chiar mai sunt, dar își au ochii goi
Și doar prin firea firii, cu acea dorință a iubirii
Ei încă mai fac umbră, copilului din noi.
Am fost și pe la școală, ea și-a dorit mai mult
Atunci când eu n-am vrut, dar vine un tumult
Când tu te retrezești la viața cea ce este spectacol gratuit
Și-atunci din conservarea ce vine din străfunduri, te lași subit
Dus de-al științei fior, când totul este necunoscut și dor
Și-odată el descoperit, tu îl simți ca un dar ușor
Pe care doar destinul vieții, ți-l poate oferi cât sorții
Vor sta alături de destin, vai Doamne Þie vreau să mă închin.
Acum că totul este dat, când n-a mai rămas decât păcat
Te-apleci spre el trecutul care, îți dă fiori și rece pe spinare
În așteptarea clipei cea finale, pe care chiar la naștere ți-a pus-o-n cale
Și doar a timpului viață, te-a mai ținut departe-n față
Să vezi această zi pe care, de vrei sau nu o simți în cale.
Ai vrea s-o sări dar nu se poate, căci ea e pragul către moarte
Și doar așa poți să mai fii, cândva în lumea asta printre vii.