Funesta trecere a armatelor de licurici
zguduie din temelii orașul.
Luminând fluorescent
își scutură amenințator elitrele.
Mă arunc la pamânt,
fără a mă gândi la balta de noroi de lângă mine.
Simt nămolul rece cum îmi intră
în teniși, cum îmi sare-n gură, pe păr.
Scuip scârbit murdăria orașului
și amețesc privind dansul lor victorios.
După un timp încep să-mi simt mâna dreaptă
Zâmbesc fericit:
Încă nu m-au căsăpit!